Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
incomparabil mai scurt, prin diploidizarea acestor plante mutante, se pot
ob?ine noi soiuri de plante culturale cu caractere economice utile.
Ob?inerea haploizilor prin metoda androgenezei ?i utilizarea lor la
selec?ia plantelor are o mare importan??. În primul rând, pe aceast? cale
se reduce de la 7— 10 pân? la 1—2 ani timpul necesar pentru ob?inerea
liniilor homozigote. În rândul al doilea, num?rul plantelor experimentale
care trebuie studiate, de regul?, se reduce mult la acest proces. Prin
urmare, volumul total de munc? se reduce brusc ?i ?ansele selec?iei
accelerate, mai exact, a exemplarelor de valoare, sporesc. Aceasta este
principalul în munca mig?loas? a selec?ionatorului.
În ultimul timp se dezvolt? intens o nou? direc?ie în genetica plantelor
— selec?ia gametic? ?i celular?. La Academia de ?tiin?e a RM a fost creat
un centru interdepartamental de selec?ie gametic? ?i celular?, care va
realiza toate cercet?rile. la nivelul celulei ?i selec?ia prealabil? a
celor mai reu?ite forme recombinate de plante pentru selec?ia continu?.
În fa?a colectivului de savan?i se pune o sarcin? dubl?: a l?rgi spectrul
variabilit??ii ereditare a plantelor, apoi a selecta din sursele de gene pe
cele mai de perspectiv?. Prima jum?tate a acestei sarcini savan?ii
moldoveni o realizeaz? pe baza cercet?rilor în domeniul recombinogenezei —
transmut?rii genelor în perioada form?rii polenului. Ei reu?esc s? ob?in?
cu ajutorul unor inductori geneticii speciali o mult mai mare variabilitate
decât chiar dup? efectuarea unor ac?iuni externe puternice: de radia?ie,
chimice, calorice ?. a.
Bogata varietate de genotipuri mai trebuie îns? ?i men?inut?. Acesta este
un lucru foarte anevoios. Mecanismele naturii func?ioneaz? astfel, încât
masa principal? de polen cu combin?ri atipice de gene s? nu produc?
descenden??. S-a constatat c? acestui polen i se poate ajuta aplicând
substan?e biologic active. La selectarea acestor surse de gene, s-a ?inut
cont de o observa?ie foarte important?, f?cut? de geneticiieni. Dac? în
perioada poleniz?rii este secet?, gr?uncioarele de polen, purt?toare a
genei rezisten?ei fa?? de ea, au mai multe ?anse de a produce descenden??.
Dac? este foarte frig, se transmit genele rezistente la frig. Astfel se
întâmpl? aproape cu to?i factorii ne favorabili ai mediului ambiant.
Savan?ii realizeaz? selec?ia artificial? în camere climaterice speciale,
reproducând diferite condi?ii naturale extremale. În felul acesta au fost
crescute formele de tomate rezistente la salinizarea solului.
La selec?ia celular? ac?ioneaz? acela?i principiu: la început se induce
variabilitatea, apoi se selecteaz? cele mai reu?ite combin?ri de gene. Dar
aceasta se face de acum cu celulele obi?nuite, care fac parte din anumite
?esuturi ale plantelor — frunza, tulpina, r?d?cina.
În prealabil cu ajutorul unor solu?ii chimice speciale ei sunt adu?i în
stare «de suspensie», adic? celulele încep s? tr?iasc? separat unele de
altele. Apoi din celule aparte se formeaz? plante întregi cu caractere
ereditare programate în prealabil. Astfel savan?ii moldoveni au ob?inut
tomate rezistente la varia?ii considerabile de temperatur?.
12.2 Industria celulelor vegetale
De multe ori celulele care au fost crescute un timp îndelungat în afara
organismului plantelor î?i men?in capacitatea de a sintetiza substan?ele
active (alcaloizii, hormonii, fitoncizii, uleiul eteric ?. a.), pe care ele
le produc în plant?. Înseamn? c? pentru a ob?ine aceste produse de valoare
celulele vegetale pot fi cultivate în aparate speciale. Astfel, în
industria microbiologic? ciupercile microscopice ?i bacteriile produc
vitamine ?i antibiotice. Aceasta este deosebit de important în cazurile
când materia prim? vegetal? necesar? este pu?in accesibil? (plantele
tropicale, speciile rare sau pe cale de dispari?ie) sau se cultiv? greu.
Cultivarea celulelor trebuie s? se foloseasc? în industrie la fel de larg
ca ?i microorganismele.
Celulele vegetale îns? nu sunt bacterii. Mult timp experien?ele de
cultivare a lor în medii artificiale e?uau. S-a constatat c? celulele
plantei, care au determinat deja apartenen?a lor la diferitele ei p?r?i,
pierd capacitatea de a se diviza. Tocmai din aceast? cauz? toate
experien?ele de cre?tere a unor celule aparte n-au dat nici un rezultat.
Atunci savan?ii au în?eles c? experien?ele cu ?esuturi specializate sunt
inutile. ?i au hot?rât s? fac? experimente cu celulele ce formeaz?
împreun?ri de ?esuturi în locurile unde planta a fost v?t?mat?. S-a
constatat c? aceste ?esuturi sunt extrem de nepreten?ioase ?i pot fi
crescute cu u?urin?? în condi?ii artificiale. În continuare s-a constatat
c? în mediul nutritiv poate fi pus un fragment de ?esut ?i peste câteva
zile în locul t?ieturii (r?nii) va apare o suprapunere amorf? de ?esut, a
c?rei celule se vor dezvolta apoi în retorte sau epruvete, ca o mas? ne
organizat? ce cre?te repede. În cursul acestui proces se produce a?a-zisa
dediferen?iere a celulelor, revenirea lor la starea ini?ial?,
nespecializat?, dup? care este u?or s? le comut?m pentru efectuarea altor
func?ii.
Un fragment din acest ?esut poate fi separat oricând ?i mutat într-un
mediu nutritiv proasp?t. Astfel via?a plantei va continua la infinit. În
multe laboratoare din lume exist? culturi de celule, care tr?iesc mai bine
de 30 de ani.
Conform modului de nutri?ie, aceast? cultur? de celule nu seam?n?, îns?,
cu o plant? întreag?, care poate s? se asigure singur? cu substan?e
organice, formându-le în procesul fotosintezei. Atunci când pentru ele se
creeaz? medii nutritive speciale, trebuie s? se ?in? cont nu numai de
componen?ii pe care planta îi absoarbe cu r?d?cinile din sol, dar ?i de
componen?ii sintetiza?i de frunze, adic? de glucide. Celulele sunt capabile
s? ve?uiasc? ?i s? se divizeze numai dac? mediul nutritiv con?ine toate
mineralele, glucidele ?i substan?ele stimulatoare (vitaminele ?i hormonii)
necesare.
În prezent a fost acumulat? o experien?? bogat? de cre?tere a ?esuturilor
diferitelor plante: tutunului, bradului, tomatelor, l?mîiului, gen?enului
?. a. m. d.
Ob?inerea produselor de valoare de origine vegetal? din biomasa celulelor
cultivate se bazeaz? pe capacitatea acestor celule de a sintetiza acelea?i
substan?e secundare, pentru care sunt cultivate aceste plante sau culese în
natur?. Prezint? interes în primul rând substan?ele folosite în industria
alimentar?, medical? ?i parfumerie. Activitatea fiziologic? a acestor
culturi este foarte înalt? ?i permite elaborarea de tehnologii rentabile.
În prezent este rentabil? cultivarea, bun?oar?, a celulelor de gen?en, care
con?in panaxozizii proprii vestitei «r?d?cini a vie?ii».
Au fost create întreprinderi la care în vase speciale sunt cultivate
celule de plante, ale c?ror rezerve în lume sunt limitate sau se epuizeaz?.
Din ele fac parte în primul rând rauvolfiea, dioscoreia, gen?enul,
eleuterococul ?. a. Rauvolfia este singura surs? a preparatului
medicamentos de valoare rezerpina; dioscoreia sintetizeaz? compu?ii
steroizi necesari pentru producerea cortizonei ?i a celorlalte preparate
hormonale. Planta rauvolfia, mai alee r?d?cinile ei, con?in o mare
cantitate de diferi?i alcaloizi din care cea mai mare r?spândire o au
rezerpina ?i aimalina, necesare pentru tratamentul bolii hipertonice — ele
scad tensiunea arterial?. Rauvolfia este o plant? tropical?. Din cultura
celulelor ei, îns?, ace?ti alcaloizi se ob?in la noi în ?ar?. Este
interesant c? celulele cultivate con?in mai bine de dou? ori mai mult?
aimolin? decât celulele plantelor întregi, ?i aceast? substan?? poate fi
ob?inut? pe parcursul întregului an. C?ci pentru cre?terea celulelor «în
eprubet?» nu e nevoie de un sol potrivit, nici de o clim? favorabil?.
?tim to?i care e valoarea gen?enului. R?d?cinile lui con?in multe
substan?e t?m?duitoare. Esen?ele de gen?en sunt folosite în cazurile de
sc?dere a tensiunii arteriale, de oboseal?, de surmenare, la tratamentul
unor boli nervoase. Preparatele din r?d?cin? sunt folosite larg ?i în
parfumerie. La fel de bine se ?tie, îns?, c? gen?enul s?lbatic cre?te
foarte încet — într-un an spore?te cu 1 gram. În eprubet? celulele lui
formeaz? repede o mas? biolojic? mare: în 21 de zile — aproape 100 de grame
la un litru de mediu nutritiv. Aceste celule sintetizeaz? aceea?i
panaxozizi ca ?i planta. În laboratoarele fabricilor din industria
microbiologic? s-a început deja producerea artificial? a gen?enului. ?i
primele «livr?ri industriale» îi bucur? pe savan?i. Academicianul C. A.
Ovcinicov indic? c?, datorit? eforturilor enorme depuse de «vân?torii de
gen?en», industria medical? produce anual 250—300 kg de extract al
r?d?cinii-minune, pe când întreprinderile specializate de acum în primul an
de produc?ie industrial? au fabricat aproape 5 tone de acest extract.
Experimentele biologice arat? c? nu exist? nici o deosebire între
efectele ob?inute de la preparatele din r?d?cina gen?enului ?i cele
ob?inute din masa lui celular?.
La ordinea zilei se afl? metodele de cultivare în condi?ii industriale a
biomasei celulare de eleuterococ, care dup? complexul de substan?e cu
activitate biologic? se deosebe?te prea pu?in de gen?en. Pe baza
extractului de eleuterococ a fost creat? b?utura «Bodrosti». Esen?a lui se
vinde la farmacii ca tonifiant adaptogen ?i stimulator al muncii
intelectuale.
O alt? cale de dezvoltare a biotehnologiei celulare este crearea prin
metode genetice a liniilor celulare sau a clonilor supraproduc?tori de
substan?e valoroase. Se pune sarcina de a ob?ine mutan?i biochimici
supraproductivi la nivelul celular, care s? nu copie cele ce se produc în
plant?. Probabil c? nu numai mutogeneza ?i selec?ia plantelor de mare
randament, dar ?i hibridizarea celulelor din diferite plante are
perspective frumoase ?i promite în viitor crearea unor cloni
supraproductivi prin metodele ingineriei celulare.
Avantajul esen?ial pe care îl prezint? ob?inerea produselor de valoare
prin intermediul culturilor celulare const? în faptul c? recoltele nu sunt
limitate de timp, sezon ?i clim?.
Culturile celulare au fost înc? pu?in studiate ca produc?tori ai
substan?elor obi?nuite cu activitate fiziologic? ?i ca analogii ale lor,
care pot avea o activitate mai înalt?. ?i înc? un detaliu: celulele
cultivate sunt, de fapt, o materie prim? nou?, care trebuie studiat? pentru
a se eviden?ia compu?i activi neobi?nui?i, care n-au fost descoperi?i înc?
în natur?. Primele încerc?ri de separare au condus la descoperirea
substan?elor cu activitate antivirotic? anticancerigen?, fitoncid?. Sper?m
c? cercet?rile acestea se vor solda cu succes.
Una dintre variantele de utilizare a culturilor celulare pentru ob?inerea
pe cale industrial? a produselor de valoare este folosirea lor pentru
transformarea biologic? a precursorului neactiv într-un produs activ.
Precum vedem, industria celulelor vegetale se afl? la început de cale. De
ea ?in, îns?, multe orient?ri de perspectiv? în domeniul cercet?rilor ?i,
nu încape îndoial?, c? are un mare viitor.
12.3 Hibridarea celulelor somatice ?i ob?inerea hibrizilor asexua?i
Hibridizarea este un fenomen foarte r?spândit în natur?. To?i indivizii
de aceea?i specie se încruci?eaz? liber între ei ?i dau o descenden??
fecund?. Deaceea putem alege pentru încruci?are reprezentan?i ai
diferitelor linii, care se deosebesc dup? anumite caractere de valoare,
pentru a-i îmbina în descenden?a hibrid?. Aceast? încruci?are între
diferitele linii de plante ale aceleia?i specii poart? numele de
hibridizare intraspecific?. Ea se produce mereu în natur?. Mult mai rar se
încruci?eaz? plantele ce apar?in la diferite specii ?i cu atât mai pu?in la
diferite genuri, iar dac? aceasta se întâmpl? , ace?ti hibrizi îndep?rta?i
sunt sterili.
Totodat?, hibridizarea îndep?rtat? este unica metoda eficace prin
intermediul c?reia se realizeaz? cu succes «ingineria selec?ionar?» a
plantelor. Perspective deosebit de largi se deschid în fa?a hibridiz?rii
îndep?rtate la încruci?area plantelor culturi cu cele s?lbatice, când
selec?ionatorul realizeaz? transmiterea programat? a unor caractere
valoroase din punct de vedere genetic ale speciilor s?lbatice ?i cultivate
unui nou hibrid.
Dac? la o hibridizare obi?nuit? în limitele unei specii nu apare nimic
nou în principiu, la hibridizarea îndep?rtat? se formeaz? plante cu totul
noi, nemaiv?zute, pe care le putem numi, pe bun? dreptate, specii noi.
Formele ob?inute pe aceast? cale reunesc propriet??ile a dou? specii ?i
genuri sau chiar a mai multora ?i prezint? un fond de acumul?ri a
materialului genetic, cu ajutorul c?ruia se poate «construi» în
continuare, crea noi specii, variet??i ?i soiuri.
Precum se ?tie, în celulele sexuale ale plantelor ?i animalelor se afl? o
garnitur? unic? (haploid?) de cromozomi. La diferitele specii num?rul de
cromozomi este diferit, dar el este constant la fiecare specie. De
exemplu, celulele sexuale ale grâului moale con?in 21 de cromozomi, ale
grâului tare — 14, ale sec?rii —7 ?. a. m. d. Fiecare cromozom este
purt?torul unei anumite garnituri de gene. Prin contopirea celulei paterne
cu cea matern? care poart? câte o garnitur? de cromozomi se formeaz?
zigotul cu o garnitur? dubl?. O garnitur? dubl? cap?t? ?i fiecare celul? a
germenului ?i a organismului matur.
Savan?ii au înv??at s? manipuleze dup? dorin?a lor cromozomii, s?
m?reasc? sau s? reduc? garniturile de cromozomi ale celulelor. În procesul
experiment?rii ei pot s? m?reasc? de dou? sau de trei ori num?rul de
garnituri cromozomice ale unei specii (acest fenomen a fost denumit
autopoliploidie); s? reuneasc? într-o celul? garniturile cromozomice ale
diferitelor specii (alopoliploidia); s? ob?in? organisme cu un num?r
ordinar de cromozomi (haploidia), precum ?i s? substitue o anumit? pereche
de cromozomi cu alta, s? insereze cromozomi suplimentari sau fragmentele
lor aparte, luate din alt soi ?i chiar din alt? specie. Aceste metode de
manipulare a materialului genetic au fost numite inginerie cromozomic?. Ele
sunt utilizate tot mai pe larg în practica selec?iei plantelor. Nu încape
îndoial? c? importan?a ingineriei cromozomice va cre?te tot mai mult pe
m?sura perfec?ion?rii metodelor ei. Se cunosc experien?ele savantului G. D.
Carpecenco, care a ob?inut pe aceste c?i un hibrid fertil din diferite
specii: varz? ?i ridiche — rafanobrasica. Îns?, din p?cate, acest hibrid
intergenic n-a prezentat interes practic. Iat? un alt exemplu: se ?tie c?
dintre toate culturile cerealiere secara este cea mai rezistent? la frig ?i
cea mai nepreten?ioas? fa?? de sol. Spicul ei este mai productiv, decât cel
al grâului. Selec?ionatorii ?i-au pus drept scop s? încruci?eze grâul cu
secara ?i s? ob?in? o cultur? cerealier? absolut nou?. Se prevedea unirea
într-o singur? plant? hibrid? a celor mai bune caractere ale grâului ?i
ale sec?rii.
Acest hibrid intergenic (el a fost numit triticale — de la îmbinarea
cuvintelor latine triticum— grâu ?i secale — secar?) se ob?ine prin
încruci?area grâului cu secara, dublându-le în continuare garnitura de
cromozomi la hibrid, tratând celulele lui cu alcaloidul colhicina. Astfel
cromozomii de grâu ?i secar? devin dubli ?i restabilesc fertilitatea
triticalei.
Triticale este primul gen de plant? ob?inut în mod artificial, având o
mare valoare practic?. În diferite ??ri s-au ob?inut de acum multe varia?ii
ale acestor plante. Cele mai frumoase rezultate în acest domeniu le-au
ob?inut V. Pisarev, A. ?ulândin ?i N. ?i?in împreun? cu colegii lor.
Deosebit de valoros s-a dovedit a fi triticale cu 42 de cromozomi (dintre
care 28 de grâu ?i 14 de secar?).
În ce const? valoarea triticalei? Cele mai bune soiuri ale acestei
culturi de peste hotare dau tot atâtea gr?un?e ca ?i grâul de toamn? moale,
dar ele se deosebesc printr-un con?inut sporit de protein?, prin înalte
propriet??i de panifica?ie a f?inii. Afar? de aceasta, triticale este mai
rezistent? la boli decât grâul. Gr?un?ele ei con?in mai mult aminoacid
indispensabil — lizin?, cu toate c? aceast? cultur? înc? nu ocup? terenuri
mari, mul?i savan?i consider? c? anume triticalele sunt pâinea viitorului.
Se presupune c? recolta celor mai bune din formele ei va fi în mediu de
70—80 centale la hectar.
Academicianul N. V. ?i?in a emis o alt? idee neobi?nuit?: de a încruci?a
grâul cu du?manul lui înr?it — cu pirul. De ce oare savantul a ales din
atâtea plante tocmai buruiana a c?rei numire în traducere din latin? e
«pojarul câmpurilor». Acest gramineu s?lbatic posed? multe propriet??i de
valoare, pe care n-ar strica s? le aib? grâul. El suport? minunat gerul de
50—55 de grade, nu sufer? de boli, iar gr?un?ele-i con?in 28—30 procente de
protein?, de dou? ori mai mult decât cele mai bune soiuri de grâu.
Ob?inerea hibrizilor de grâu-pir (HGP) nu numai c? este un lucru
complicat, dar mai necesit? ?i un volum mare de munc?. Primul mare obstacol
este, precum în cazul cu triticale, sterilitatea hibrizilor. Se cer multe
bra?e de munc?, de aceea vara la cultivarea lor particip? ?i ?colarii. Ei
separ? staminele de grâu, apoi izoleaz? spicul, iar peste dou?-trei zile
pun pe stigmatul grâului polenul de pir. Toamna apar ni?te semin?e
pl?pânde, mici, care nu seam?n? nici cu grâul, nici cu pirul. Anul urm?tor
ele se seam?n? ?i cresc plante noi. Sunt sterile, în anterele lor aproape
nu se formeaz? polen. Florile hibridului trebuie deja poleniza-te cu
polenul grâului. Pentru a ob?ine un gr?unte e nevoie s? se polenizeze 400
de flori. Hibrizii de genera?ia a doua se autopolenizeaz?, iar spicul
seam?n? ba cu cel al pirului, ba cu cel al grâului sau e ceva între grâu
?i pir. Hibrizii de genera?ia a treia au multe spice de tipul grâului, dea-
ceea în continuare se selecteaz? numai plantele necesare.
Pe baza hibrizilor de grâu-pir au fost create multe soiuri de perspectiv?
de grâu de toamn?. Unul dintre acestea este Odin?ovscaia-75. El cre?te bine
pe solurile podzolice, este atacat de dou? ori mai pu?in de bolile
criptogamice ?i d? o recolt? de aproape 70 centale la hectar. Odin?ovscaia-
75 a fost ob?inut? prin încruci?area hibridului PPG-186 cu Bezostaia-4 ?i
Mironovscaia-808. Ea a mo?tenit de la «p?rin?ii» s?i tot ce aveau ace?tia
mai bun. Odin?ovscaia se coace repede, are spice ?i boabe mari. Are ?i
propriet??i de panifica?ie minunate. Odin?ovscaea are protein? cu un
procent mai mult decât celelalte soiuri de grâu. Numai cu un procent. Pare
pu?in. De fapt, îns?, aceast? cifr? minuscul? d? un surplus de 5—6 centale
de gr?un?e la hectar.
Sub conducerea direct? a lui N. V. ?i?in au fost create ?i prezint? o
deosebit? importan?? pentru teorie ?i practic? hibrizii ob?inu?i din trei
genuri de plante: grâu, pir ?i secar?. Aceast? îmbinare intensific?
caracterul multianual al soiurilor de grâu multianual din contul sec?rii
multianuale.
Celulele somatice ale acestor hibrizi «tripli» con?in câte 35 de
cromozomi: 7 — de secar? de la hibridul multianual de secar?, 7 — de pir de
la pirul multianual ?i 21 — de grâu de la grâul multianual, Aceste plante
sunt puternice, formeaz? câte 30—37 de spice pe o tulpin?, tipul lor de
dezvoltare este multianual, sunt foarte rezistente la bolile bacteriale ?i
criptogame, dar sunt sterile — nu formeaz? boabe. Dup? ce au fost tratate
cu colhicin? s-au ob?inut plante cu 70 de cromozomi ?i cu flori fertile.
Se efectueaz? lucr?ri interesante de încruci?are îndep?rtat? a grâului
cu graminee s?lbatice (cu elimus), pentru a ridica brusc productivitatea
formelor hibride. Dup? încruci??ri complicate ?i în multe etape ale
elimusului moale cu grâul tare ?i grâul moale au fost ob?inu?i hibrizi cu
42 de cromozomi, care formeaz? semin?e dup? autopolenizare. Aceste forme de
var? ale plantelor au un spic puternic, care dep??e?te uneori 18 cm în
lungime. El este
capabil s? sus?in? 120 ?i chiar mai multe boabe mari, ro?ii, sticloase.
Bobul are un procent foarte mare de protein? — 21—24% în compara?ie cu
12—15% la soiurile obi?nuite de grâu, iar gluten brut în f?in? — aproape
50—55%. Din aceast? f?in? se coace pâine de calitate înalt?, asem?n?toare
cu cea coapt? din f?in? de grâu.
Putem afirma c? datorit? metodelor de hibridizare interspecific? a fost
creat? înc? o cultur? nou?, care în viitorul apropiat va ocupa un loc
destoinic printre principalele culturi cerealiere.
Precum se vede, posibilit??ile ingineriei de selec?ie, de reconstruire a
plantelor agricole pe baza hibridiz?rii îndep?rtate sunt cu adev?rat
nelimitate.
O direc?ie foarte interesant? ?i de perspectiv? a cercet?rilor în acest
domeniu este transmiterea de la plantele s?lbatice a unor cromozomi aparte
sau a fragmentelor lor plantelor cultivate. Savantul american E. Sirs a
transferat înc? în anul 1956 cu ajutorul razelor rentghen un fragment de
cromozom al gramineului s?lbatic eghilops în cromozomul grâului, asigurând
astfel grâului gradul de rezisten?? fa?? de rugina neagr? a frunzelor
proprii plantei s?lbatice.
În ultimul timp la «construirea» plantelor o importan?? tot mai mare o au
cercet?rile cu protopla?ti izola?i. În acest domeniu savan?ii din fosta
URSS au ocupat cele mai avansate pozi?ii în lume. Aceste metode au fost
studiate fundamental ?i perfec?ionate de un grup de savan?i de la
Institutul de fiziologie a plantelor al A? al fostei URSS, condus de R.
Butenco.
Protopla?tii pot fi ob?inu?i din orice organ al plantei, dar în
majoritatea cazurilor ei sunt separa?i din frunzele verzi. La început
frunzele sunt supuse steriliz?rii, apoi sunt tratate cu fermen?i speciali
(celulaza, pectinaza ?. a.) care dizolv? anvelopa groas? :a celulelor, dup?
care con?inutul lor viu r?mâne înv?luit într-o membran? sub?ire plazmatic?.
Sunt celulele «goale» sau protopla?tii.
Dup? izolare protopla?tii sunt transfera?i într-un mediu solid — în
geloz?, unde peste câteva ore începe s? se formeze peretele celulei. Prima
diviziune a celulelor noi începe, de obicei, peste 3—5 zile, a doua — peste
o s?pt?mân?, iar peste înc? o s?pt?mân? se formeaz? aglomera?ii de celule,
apoi apare ?i callusul.
Pentru ca planta s? regenereze, celulele de callus se tranefer? într-un
mediu cultural special, care contribuie la diferen?ierea organelor. În
ultimii ani, din protopla?tii izola?i au fost ob?inute plante de tutun,
morcov, grâu, maz?re, vi??-de-vie ?. a.
Pentru regenerarea unei plante întregi de tutun din protopla?ti e nevoie
de 7—10 s?pt?mâni.
Cultivarea protopla?tilor prezint? un mare interes pentru ingineria
genetic?. În primul rând, pentru c? cu ajutorul lor se pot înmul?i repede
exemplare întregi de plant?, deoarece din fiecare celul? se poate ob?ine un
întreg organism. Dac? dintr-un gram de frunze verzi se pot separa
aproximativ dou? milioane de protopla?ti, se creaz? posibilit??i nelimitate
pentru clonarea plantelor, fapt ce are o mare importan?? economic?.
Întreaga descenden?? ob?inut? din protopla?tii unei singure plante este
identic? din punct de vedere genetic, de aceea aceast? metod? de înmul?ire
face posibil? men?inerea pentru un timp nelimitat a propriet??ilor de
valoare ale plantelor cultivate, ceea ce nu se poate ob?ine prin înmul?irea
sexuat? obi?nuit?.
În rândul al doilea, ?i aceasta prezint? cea mai mare importan??, cu
ajutorul protopla?tilor se pot ob?ine a?a-zi?ii hibrizi asexuali sau
somatici ai diferitelor forme de plante, care nu pot fi crea?i prin nici o
alt? metod?. Schema general? a hibridiz?rii celulelor somatice ?i de
ob?inere prin ele a hibrizilor asexuali este prezentat? în des. 28.
Esen?a acestei tehnologii const? în faptul c? drept materie ini?ial? de
construc?ie se utilizeaz? nu celulele sexuale, ci celulele somatice. Dup?
ce se îndep?rteaz? de pe ele membranele dure, acestea sunt silite s? se
contopeasc?. Din celulele hibride, ap?rute în urma contopirii, se ob?in
apoi plante hibride.
Protopla?tii, datorit? lipsei membranei de celuloz?, pot s? se
contopeasc? singuri între ei sau acest proces se produce în prezen?a unor
agen?i chimici, bun?oar? a polietilenglicolului. Dup? contopirea celulelor
urmeaz? contopirea nucleelor lor, apoi, în câteva zile, se restabile?te
membrana celular? comun? ?i, în sfâr?it, celula hibrid? începe s? se
divizeze.
În anul 1972 un grup de savan?i americani, în frunte cu P. Carlson, au
ob?inut primii hibrizi celulari prin contopirea protopla?tilor a dou?
soiuri de tutun. Din celulele contopite au regenerat plante hibride
normale— amfidiploide, care con?ineau cromozomii ambilor p?rin?i, 24 de la
nicotiana glauca ?i 18 de la nicotiana langsdorfi: în total 2n = 42. S-a
constatat c? plantele hibride, ob?inute prin metoda contopirii
protopla?tilor, nu se deosebesc prin nimic de cele ob?inute prin
hibridizare sexual?.
Un grup de savan?i englezi, în frunte cu E. Cocching, au ob?inut în anul
1987 plante hibride prin încruci?area a dou? specii de petunie.
Colaboratorii laboratorului de cultivare a celulelor ?i ?esuturilor de la
Institutul de fiziologie a plantelor al A? a fostei URSS, în frunte cu R,
Butenco, au ob?inut hibrizi somatici din încruci?area a dou? soiuri de
tutun, iar, datorit? muncii în comun a savantului sovietic IU. Gleb ?i
savantului german F. Hofman, a fost creat? o plant? nou? — arabidobrassica.
?i ea a fost ob?inut? prin hibridizarea somatic? a arabidopsisului ?i a
uneia din speciile de varz? s?lbatic?. Noul hibrid a fost crescut în trei
etape. La început, dup? contopirea protopla?tilor celulelor somatice ale
arabidopsisului ?i a verzei au fost ob?inute celule hibride, care aveau
cromozomii ambelor plante ini?iale. Apoi prin înmul?irea unor celule
hibride aparte în condi?iile cultiv?rii sterile în medii nutritive solide,
care con?ineau geloz?, vitamine, substan?e minerale ?i fitohormoni (auxina
?i chinina), au fost ob?inu?i callu?ii liniilor celulare respective. În
sfâr?it, în etapa a treia, schimbând componen?a mediilor nutritive, se
provoca stimularea celulelor callusului pentru morfogenez?. Datorit?
acestei stimula?ii, celulele hibride ale unor linii formau numai r?d?cina,
ale alteia — numai l?starii, ale celor din urm? — plante întregi cu
r?d?cini, l?stari ?i flori. Dar plantele înflorite ale arabidobrassicii nu
erau capabile de polenizare. Reproducerea ?i înmul?irea lor este posibil?
numai pe cale vegetativ? în condi?iile cultiv?rii ?esuturilor.
Cercet?rile în domeniul ingineriei celulare a plantelor au atins stadiul
când se poate vorbi despre utilizarea acestei noi metode de hibridizare la
selec?ionarea practic? a plantelor, cu toate c? în acest caz n-au fost
studiate înc? definitiv particularit??ile principale ale «comportamentului»
genelor, a fost dovedit c? hibridizarea somatic?, spre deosebire de cea
sexual?, l?rge?te mult limitele încruci??rii.
Hibridizarea celulelor somatice ?i-a dovedit de acum eficacitatea. Prin
ea au fost ob?inu?i hibrizi interspecifici ai cartofului, tomatelor,
turnepsului, verzei cu rudele lor s?lbatice, precum ?i hibrizi ai tutunului
?i mahorc?i, tomatului ?i cartofului, care prezint? un material ini?ial de
valoare pentru selectarea în viitor a unor soiuri noi. Astfel la una din
experien?e savan?ii au utilizat protopla?tii unei specii s?lbatice ?i a
unei specii cultivate de cartofi — soiul Prieculischii timpuriu. Acest soi
are tuberculi mari, dar este predispus la boli. Cartoful s?lbatic are
tuberculi foarte mici, dar este rezistent la diferite boli. Aceste specii
se deosebesc ?i dup? m?rimea protopla?tilor, ?i dun? num?rul cromozomilor.
Ce propriet??i s-au ob?inut la hibrizii somatici? Dac? compar?m forma
frunzelor, a tufelor ?i m?rimea tuberculilor, acestea ocup? parc? o pozi?ie
intermediar? între speciile cultivate ?i cele s?lbatice. Tot a?a se
întâmpla ?i la hibridizarea obi?nuit?, pe cale sexual?, a acestor plante.
Dar hibridul ob?inut din protonla?ti s-a dovedit a fi rezistent la una din
bolile virotice grave — la fitoftoroz?.
În cursul ultimilor ani s-au ob?inut celule hibride prin contopirea
protopla?tilor ?i încruci?ând reprezentan?ii unor specii foarte
îndep?rtate: p?pu?oiul cu ov?sul, morcovul cu tutunul, morcovul cu
petuniea, p?pu?oiul cu soia, maz?rea cu soia ?. a. m. d., dar din aceste
celule hibride nu s-au ob?inut înc? plante întregi.
Hibridizarea celulelor somatice, în afar? de solu?ionarea problemelor
practice, deschide posibilit??i absolut noi în ce prive?te studierea unei
astfel de probleme ?tiin?ifice fundamentale, precum este interac?iunea
între nucleu, citoplasm? ?i organitele celulei. Pân? nu demult înc?
selec?ia ?i genetica nu aveau posibilitatea de a reconstrui genele
organelelor citoplasmei, deoarece prin încruci?area obi?nuit? ele se
mo?tenesc numai de la mam?. Fiind lipsite de genele citoplasmitice ale
organismului patern, între ele nu se poate produce nici o recombina?ie. Pe
de alt? parte, aceste gene sunt responsabile de o serie de procese practice
importante. Ingineria celular? ofer? pentru întâia dat? posibilitatea de a
manipula ?i cu aceste gene.
12.4 Transferul interspecific al genelor
Ingineria genic? ca mijloc de creare ?i transferare a genelor noi e cea
mai potrivit? pentru practicarea metodelor ne tradi?ionale în selec?ia
plantelor cultivate.
Ca început al ingineriei genice a plantelor poate fi considerat?
descoperirea vectorului natural al plazmidei mari în bacteriile de sol
Agrobacterium tumefaciens, care provoac? la plantele dicotiledonate
formarea unor tumori — a col?anilor crenela?i. Adev?ratele tumori apar la
plantele capabile s? creasc? nelimitat ?i compuse din celule ne
diferen?iate, dup? ce în ?esutul v?t?mat nimeresc bacteriile A.
tumefaciens.
În anul 1974 s-a descoperit c? caracterul transform?rii este determinat
genetic de plazmida ce a c?p?tat de-numirea de Ti (de la cuvintele engleze
tumor inducing — care provoac? tumoare). Aceast? plazmid?, precum ?i
plazmida Ri (root inducing) — ce provoac? ro?ea??), care determin? boala
tumoral? a r?d?cinilor ?i care se afl? în bacteria de sol înrudit?
(Argobacterium rhizogenes) formeaz? temelia vectorului ce transport?
informa?ia genetic? str?in? în celulele plantelor.
Plazmidele Ti se afl? numai în celulele bacteriilor. Dup? ce p?trund în
celulele vegetale, se produce inserarea unei p?r?i a ADN-ului plazmidic cu
ADN-ul cromozomic al noului st?pân.
O condi?ie obligatorie a fiec?rei manipul?ri de inginerie genic? este
transferarea celulei unice datorit? inser?rii moleculei ADN ?i dup? aceasta
clonarea acestei celule. S-a constatat: celulele vegetale ?i protopla?tii
lor izola?i pot fi ?i ei clona?i. A fost elaborat? metoda de inserare a
plazmei Ti prin infectarea protopla?tilor cu bacteria A. tumefaciens.
Posibilitatea transform?rii plantelor superioare a fost demonstrat?
recent de savantul olandez F. Crens împreun? cu colaboratorii s?i pe baza
protopla?tilor frunzelor de tutun. În prealabil a fost îndep?rtat? cea mai
mare parte a membranei celulare cu ajutorul unor fermen?i speciali.
Protopla?tii ob?inu?i în modul acesta erau transforma?i activ de c?tre
plazmida Ti.
Folosirea Ti — plazmidei în calitate de vector pentru transferul genelor
în celulele vegetale ofer? posibilitatea de a regenera plante întregi din
celule separate, ce con?in ADN str?in. Pe aceast? cale în anul 1985
savantul japonez M. Norimoto a reu?it s? transfere gena fazeolinei
(proteinei de rezerv? a boabelor de fasole) în celulele florii-soarelui ?i
a tutunului. Aceast? gen? ?i-a men?inut capacitatea de a se replica în
celulele str?ine, în ele se sintetiza în cantit??i mari ARNi ?i îns??i
fazeolina.
Un fenomen asem?n?tor a fost observat ceva mai înainte (anul 1977) de un
grup de savan?i de la Universitatea din Wa?ington. M. Drumand, M. Gordon ?.
a. au stabilit c? în caz de interac?iune a plazmidei Ti cu celulele
?esutului de tutun se produce transferul unui fragment de plazmid? din
celula bacterial? în celula vegetal?, urmat? de copierea lui în celulele
tumorii. A fost prima m?rturie clar? a posibilit??ii transcrierii în
celulele ?esutului vegetal a ADN-ului de origine bacterial?.
În ingineriea genetic? a plantelor o deosebit? perspectiv? prezint?
cercet?rile de transplantare a unor gene aparte sau a unor grupuri de gene
de la unele specii la altele cu scopul de a le reconstrui genetic ?i a le
atribui noi caractere ?i însu?iri de valoare. Este vorba de asemenea
propriet??i cum ar fi capacitatea de sintetizare a aminoacizilor
indispensabili, a substan?elor cu activitate biologic?, rezisten?a fa?? de
d?un?tori ?i boli, precum ?i fa?? de pesticide, reac?ionarea la utilizarea
îngr???mintelor minerale, capacitatea de a absorbi azotul liber din aer ?i
multe altele. Atât în ?ara noastr?, cât ?i peste hotare se efectueaz?
cercet?ri rodnice în aceast? direc?ie.
La începutul deceniului al nou?lea savan?ii australieni au reu?it s?
transplanteze genele din bacterii în celulele tomatului, iar biologii
englezi — în celulele paltinului.
Lucr?ri analoge au fost realizate în 1975 de c?tre colaboratorii
Institutului de biologie ?i genetic? molecular? a A? Ucrainene. Savan?ii
din Kiev ?i-au pus drept sarcin? transplantarea din celula colibacilului în
celulele tutunului a unui grup de gene. Ca translator de gene a fost alee
fagul lambda. Acest fag paraziteaz? pe bacteriile colibacilului, insereaz?
ADN-ul s?u în cel al st?pânului, iar când p?r?se?te celula bacteriei, duce
cu ea câteva din genele ei — operonul lactozic.
Pentru experien?? a fost ales anume tutunul, pentru c? unele din celulele
lui cresc bine în cultura de laborator ?i din ele se poate cre?te relativ
u?or o plant? întreag?. Experien?a a decurs în felul urm?tor: în unele vase
se cre?teau celule de tutun, în altele — celule bacteriene, purt?toare ale
fagului lambda. Apoi celulele bacteriilor, ce cre?teau de obicei la
temperatura de 30—37°C, au fost transferate într-un mediu cu temperatura
mai înalt? (42°CE). În aceste condi?ii fagii parc? fac celula s? explodeze,
se arunc? din ea, duc cu ei un fragment de ADN al st?pânului — operonul
lactoz?.
Dup? aceasta fagii înc?rca?i cu gene str?ine sunt separa?i din cultura
de colibacili ?i adu?i în cultura celulelor de tutun. Peste un anumit timp
în celulele de tutun spore?te cu mult activitatea fermentului —
galactozidaza. Înseamn? c? a început s? func?ioneze operonul lactozic.
Sinteza fermentului bacterial în celulele tutunului se produce tot mai
activ ?i spre sfâr?itul s?pt?mânii a treia spore?te în compara?ie cu
începutul experien?ei de 30—50 de ori. Aceast? problem? solu?ionat? cu
succes a avut un caracter pur didactic, ea era necesar? pentru
perfec?ionarea metodei. C?ci n-are nici un rost a se altoi tutunului
operonul de lactoz?: tutunul se poate lipsi de lactoz?.
Mai descriem o problem? asem?n?toare, îns? de mare importan?? practic?.
Boabele de grâu con?in pu?ini aminoacizi indispensabili — triptofan a c?rui
cantitate (?i înc? a unui aminoacid indispensabil — lizin?) determin?
valoarea proteinei celulei vegetale. Aici programul de sintetizare este
împrumutat de la aceea?i bacterie a colibacilului: ADN-ul ei con?ine ?i
operonul triptofanic — un complex alc?tuit din cinci gene în care se afl?
codificat un ferment ce sintetizeaz? triptofanul. Dac? acest operon este
luat din bacterie ?i transferat în ADN-ul grâului, apoi în urma acestei
opera?ii de inginerie genic? grâul se îmbog??e?te cu triptofan. Primele
cercet?ri ne inspir? speran?a c? în viitorul apropiat ?i aceast? opera?ie
se va solda cu succes
Comunicarea savan?ilor de la Universitatea San-Diego (California), f?cut?
recent, p?rea senza?ional?. Ei au reu?it s? separe din organismul
licuriciului gena responsabil? de activitatea celulelor, care radiaz?
lumina Acest? gen? a fost inserat? în celula tutunului. ?i ce crede?i? Când
din aceast? celul? a fost crescut? o plant? de tutun, aparatele au fixat c?
frunzele plantei radiau permanent o lumin? slab?. Dac? se va confirma
definitiv c? radia?ia de lumin? este o urmare a transplant?rii genei,
experimentul va fi considerat de savan?i drept o mare realizare a
ingineriei genice.
Un vis sacru al savan?ilor ce lucreaz? în domeniul ingineriei genice ?i
celulare este transferarea în celula plantei a genelor responsabile pentru
însu?irea azotului molecular din aer. Aceste gene (nif — operon) le au
unele bacterii ?i alge euglenofite. Datorit? lor aceste organisme au o
garnitur? de fermen?i necesari, între care rolul principal îi apar?ine
nitrogenazei. Toate celelalte organisme nu dispun de aceste gene. De aceea
plantele care se scald? în azot ?i sunt «îmbibate» cu el (4/5 de aer) au
nevoie, totu?i, ca solul s? con?in? compu?i ai acestui element. Pentru a
sintetiza proteine ?i alte substan?e plantele pot utiliza azotul numai în
form? de compu?i chimici. ?i nu-i deloc întâmpl?tor c? pentru a ob?ine
recolte maximale omenirea a creat o puternic? industrie de îngr???minte de
azot ?i este nevoit? s? cheltuiasc? în aceste scopuri multe resurse
materiale.
Dar exist? ?i plante capabile s? înfrunte într-o anumit? m?sur? aceste
dificult??i: este vorba de plantele leguminoase pe r?d?cinile c?rora
locuiesc a?a-zisele bacterii de nodozit??i care asimileaz? azotul din aer.
Astfel, leguminoaselor li se transmite o parte din azotul necesar în urma
simbiozei cu bacteriile.
La început savan?ii au încercat s? modeleze un proces de simbioz?
asem?n?tor la cultivarea ?esutului vegetal. P. Carlson ?i colaboratorii s?i
au utilizat cultura ?esutului de morcov, deoarece pentru el erau deja
elaborate metodele de regenerare din celule ale plantei de valoare
complect?.
În cultura ?esutului de morcov se insera tulpina bacteriei de nodozit??i
(Azotobacter vinelandi) care nu poate cre?te f?r? adenin?. În mediul
nutrit1iv nu era aceast? substan??, de aceea bacteriile puteau s-o capete
numai din celulele morcovului. Dup? o cre?tere comun? timp de 12 zile,
celulele erau transferate într-un mediu f?r? azot, pe care peste câteva
luni au crescut ni?te culturi capabile s? creasc? încet în cursul unui an
?i jum?tate. Culturile de control (f?r? azotobacterii) n-au crescut deloc
într-un astfel de mediu.
Colaboratorii Institutului de biologie ?i genetic? molecular? a A?
Ucrainene au ob?inut o simbioz? asem?n?toare. În acest scop ei au folosit
un alt gen de bacterii fixatoare de azot —Rhizobium, precum ?i celule de
tutun ?i de grîu. Ei au amestecat celulele bacteriene ?i vegetale, ?i peste
un timp oarecare s-au convine c? în celulele de tutun ?i de grâu au p?truns
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16
|